despreconcursul de canto

Sculpturalul David Morar (deocamdată proiectul unei sculpturi monumentale) vrea să întrupeze vocea, deocamdată ca pe o metaforă, despre care totul poate fi spus "din exterior" (ton, timbru, frecvenţă,culoare,înălţime, registru,amplitudine, nivel, etc,) în timp ce mai nimic nu poate fi descris pe deplin din „substanţa ei interioară”, care este cea a curgerii, a fiorului şi a suspinului.

Estetica, teologia şi mistica vocii se confundă într-un punct arhimedic cu erotismul înaltului spiritual. Pentru poet vocea poate fi murmur presilabic, văl sau veşmîntul sub care pulsează un sînge tăcut dar de origine divină în timp ce sculptorului i se înfăţişează ca ca o mişcare ascensională, anabatică, care lasă să se sedimenteze şi să curgă vocea interioară a conştiinţei care are sunete clare şi sonore care se aseamănă cîntecului de pasăre.Ca în Tractatus-ul lui Wittgenstein vocea se înfăţişează în sculptură ca o parabolă a tăcerii care evocă utopia cuvîntului plin şi a vocii care exprimă inefabilul sufletului. Ceea ce se află în lume poate fi spus şi cîntat prin voce în timp ce realitatea mistică a aceleiaşi lumi este arătată de sculptor în obiectul artistic întruchipat.

"Caracterul utopic al vocii" pus deja cu precizie în lumină de marea revoluţie muzicală a secolului al douăzecilea, la care contribuţiaVirginieiZeani este remarcabilă,a pus în lumină substratul greu de atins al ordinii sintactico-muzicale a cosmosului .Arta ei este o experienţă totală, greu de realizat în care memoria completează cu propria-l voce iluminată suflul spiritual cu care soprana obţine imaginile pămînteşti şi omeneşti ale unei rostiri care îşi găseşte sensul mai degrabă în ceruri.

Sculptura lui David Morar, pe de altă parte, se concentrează în jurul unui punct luminos din care şi prin care meditaţia existenţială ar putea susţine că sirenele au o armă şi mai fatală decît cîntecul lor întruchipat în OCTAVELE COSMICE, şi anume, propria lor tăcere care este întruchipată în sculptura aceasta. Toţi cei atenţi la mişcarea cerurilor şi pămîntului şi apei se pot încînta de cîntecul unei sirene,puţini, însă, pot scăpa de tăcerea ei sculptată.

Sculptorul este cel care proclamă prin gîndirea sa materializată în obiectul pe care ni-l propune, autoritatea vocii ca reazem al stabilităţii sistemului sacral, căruia imaginea unui dumnezeu unic, etern, transcendent, care este îndurător şi îngăduitor cu toate infidelităţile umanului şi omenescului

Lucrarealui David Morar vrea să facă auzită vocea fiinţei pentru omul de astăzi. Este vocea care prinde din zbor ritmul interior al omenescului şi vibraţia sîngelui pentru a se face gînd şi melodie. Figura sonoră a realităţii spaţiale a sculpturii lui David Morar lasă loc imaginaţiei, inspiraţiei şi expresivităţii suflului vital prin care îşi face loc în lume sonoritatea originară .Acest sunet etern şi primordial îşi găseşte răsunetul în meandrele corpului şi în labirinturile mereu vii ale sufletului. Astfel cîntă corpul, spiritual, sufletul, chiar şi pămîntul ca un recipient al rezonanţei pa care o dezvăluie prin artă armoniile cereşti.

In realizarea acestor distincţii artiştii Sabion au utilizat aur, argint şi bronz pentru a transpune în bijuterie portretul spiritual al marii noastre soprane. Toate cele trei trofee au fost realizate manual.

Lucrările, un concept semnat de artistul David Morar, surprind cele două planuri existenţiale: trecerea din nefiinţă întru fiinţă, şi de aici, zărbind prin vortexul vieţii înspre cel de-al doilea mare salt, saltul calitativ şi împlinirea vocaţiei.

Una dintre cele mai prestigioase soprane a secolului XX este Virginia Zeani, născută Zehan, la data de 21 octombrie 1925, în România, în judeţul Mureş, la Solovăstru.

Prezenţă emblematică pentru lumea muzicii de operă, doamna Virginia Zeani şi-a început studiile de canto la Bucureşti alături de Lucia Anghel şi Lydia Lipkowska. Şi le-a definitivat în Italia, unde a şi debutat în anul 1948. De atunci, timp de 30 de ani a interpretat peste 60 de roluri pe scenele din întreaga lume. Metropolitan Opera din New York, Teatrul Balşoi din Moscova sau Covent Garden din Londra, şi nu în ultimul rând la teatrul de Operă din Roma, unde, timp de 25 de ani a fost "prima donna assoluta".

Românca noastră, Virginia Zeani, a fost o prezenţă discretă, departe de lumea show-bizz-ului, deşi a fost una dintre celebrităţile scenei de operă a secolului trecut. A cântat alături de Ferruccio Tagliavini, Luciano Pavarotti şi Placido Domingo, iar Andrea Bocelli a cântat chiar în onoarea sa.

Trofeele Festivalului Virginia Zeani au fost realizate de către Casa de Bijuterii Sabion după un concept al artistului David Morar. în realizarea acestor distincţii artiştii Sabion au utilizat aur, argint şi bronz pentru a transpune în bijuterie portretul spiritual al marii noastre soprane. Cheia citirii acestei lucrări are la bază conceptele despre devenire ale lui Constantin Noica, concepte cu mai multe valenţe, tipice sau universale, dar care aici sunt privite la nivel personal, acela al reuşitei, de a face saltul din vortexul vieţii către împlinire, un salt pe verticală, către absolut, către dumnezeire şi, totodată, o aruncare înainte a acestei provocări la împlinire, adresată tinerilor înscrişi în acest concurs, de a-i urma exemplul, de a se împlini la rândul lor.

De altfel, Casa de Bijuterii Sabion a realizat de-a lungul anilor distincţii pentru numeroase evenimente fiind unul dintre partenerii evenimentelor care susţin şi recompensează artiştii români de pretutindeni. Vom aminti aici doar câteva dintre acestea: Aleea Celebrităţilor în Bucureşti, Gala Sănătăţii, 10 pentru România.